Hè multìplice è bracanatu u Nebbiu, trè pieve incugnate trà u meziornu di a serra capicursina è e cime di Tenda, secondu à Luiggi Giacomoni averebbe u Nebbiu : « a forma di una conca, cullana di muntagna da Tenda, a Serra sopr’à Muratu è Rutali, u Lancone, Tighjime, è sottu à issa cullana i 14 paesi (15 s’ellu si conta Ferringule), a piaghja di San Fiurenzu cù u so golfu ».
Abbozzu di u Nebbiu
1. E Strette in Barbaghju
Cullucatu sottu à a Punta di Furtinu in tagliu di u Fiume di a Strutta di Barbaghju, hè presentatu l’agrottu di E Strette cum’è unu di i siti i megliu ducumentati di u Neulìticu anticu o preneulìticu di l’ìsula (Circa – 9000 nanzu à Cristu). Si sà cù u studiu realizatu ch’ellu era un abitatu dettu « sattèlite » stagiunescu chì dipendia di un abitatu permanente. S’impara cun interessu tantu chì li nostri antenati campàvanu cugliendu frutti, baghi è cunchiglie è caccighjàvanu animalotti cum’è u pròlagu. Da indùstria lìtica lucale, si ghjuvava omu di un attrazzame ammanitu cù petre di u lucale è basta.
Turnò stu locu di vita stagiunescu, locu di sepultura chì ci anu ritrovu 201 resti umani frà i quali una mastucatoghja chì daterebbe di u Mesolìticu di circa 9140 nanzu à Cristu.
Per isse Pieve di u Cismonte : Nebbiu, Antoine Marchini (CRDP di Corsica)
Analyses de provenance des matériaux exploités à Strette : approche du fonctionnement du site au Néolithique ancien
Histoire du Nebbiu
2. Scaffa Piana (U Poghju d’Oletta)
Fù turnatu à scopre l’agrottu chì c’interessa in u 1976 da l’archeòlughi nustrali G.Magdeleine è G.C Ottaviani.
Sottu à a spilonca di 70 metri longu nantu à 17 m di largu ci si puderà scopre l’agrottu di Scaffa Piana, chì era accampatu à u Neulìticu mezanu sinu à u perìudu rumanu, segondu stòrichi s’impara chì l’omi di tandu si davanu à l’allevu purcinu è pecurinu, ammaistravanu e tecniche di a spurtelleria è manghjàvanu alive prova chì a populazione lucale ne cunsummava prima di a ghjunta di i culoni grechi
Un’antra particularità a presenza di l’ussicami di cane nentru à l’agrottu prova ch’elli campavanu digià inseme l’omi cù l’animali.
Découverte de vanneries datées du Néolithique moyen, dans un abri près de Saint-Florent en Corse (J. Magdeleine, J.-C. Ottaviani)
Histoire du Nebbiu
3. A Stazzona di a Casa di L’Orcu (Santu Petru di Tenda)
V’invitemu inde l’Agriate à u meziornu levante inde a cumuna oghjinca di Santu Petru di Tenda, trà Monte Revincu è a Cima di Suarella, da st’ùltimu puntu di vista ci si scopre una cullana d’abitazione in faccia à un locu chjamatu E Purette.
S’infatta una quarantina di munimenti diversi chì si sparghjerebbenu nantu à 29 èttari chì averebbenu accoltu ghjente dipoi u Vtu millenniu !
Vene ligatu stu situ assignalatu à una fola tradiziunale tradutta da Ghjuvan Battistu Paoli :
« Accantu à Monte Revincu stavanu dui orchi, a mamma è u figliolu. Eranu pastori è eranu i soli à sapè fà u brocciu cù u seru è e candele cù a ciabba. L’omi invidiosi volsenu cunnosce i so secreti. Tandu piglionu l’Orcu è u minaccionu. Quellu palisò chì u brocciu si fecia cù u seru è u puricciu di u latte. Li dumandonu dinù pè e candele di a ciabba ma à manu à manu affaccò l’Orca, è stridò à u figliolu « Ùn dì nunda, chì ci anu da amazzà listessu ! ». L’orchi si ne stedenu muti è funu tombi da l’omi. Da tandu, u brocciu u pudemu fà ma di a ciabba ùn ne sapemu fà nunda nunda ! »
Per isse Pieve di u Cismonte : Nebbiu, Antoine Marchini (CRDP di Corsica)
Monte Revincu, Aux origines du mégalithisme en Méditerranée (Franck Leandri è Christophe Gilabert), déc. 2012, éditions errance
enostregirandulate.over-blog.com
https://www.youtube.com/watch?v=FMnH5ogn6wo
Histoire du Nebbiu
4. E Stàntare di A Pieve
Fèrmanu oghje impalaficcate nantu à a piazza di a chjesa paruchjale San Quìlicu di a Pieve. Sàppiate chì u so postu oghjincu hè bellu recente chì ùn èranu micca di u lucale. Ghjè Roger Grosjean puntellu di l’archeulugia nustrale chì ind’è l’anni 50 l’hà sposti quì.
À Buccentone l’anu ritrovu in u 1956 à 1000 metri d’altitùdine à l’entre di un chjassu chì passa pè a bocca di Tenda trà e creste di u Pughjale è a cima di Curnatoghju. U fattu si stà chì ellu cum’è i so dui cumbotti sò antrupumorfi ma colpa à una ràsgina spalmata nantu à à elli, sò spariti i mutivi sculpiti – archi, nasu, arechje, pitturali…
À Murellu l’anu trovu da sottu à a bocca chì li hà datu u so nome chì li si scupria a lisca sinu à pocu è a pace, fù ritrovu ellu nantu à u Monte Revincu vicinu vicinu a a necròpula megalìtica ammintata da sopra.
L’ùltima Murtola, chì era rammintemula alta di più di 3 metri l’anu ritrova stracquata inde a valle d’Alisu. Ci dice Antone Marchini chì « Isse statule sò l’indezii di una sucetà ierarchizata, duv’ellu avia una funzione di primura u guerrieru ».
Per isse Pieve di u Cismonte : Nebbiu, Antoine Marchini (CRDP di Corsica)
Piève, Rapale – Statues-menhirs de Murellu, Buccentone et Murtola
U blog d'Elizabeth Pardon
5. U Nativu (Barbaghju/Patrimoniu)
Unica stàntara calcaria di l’ìsula, daterebbe di l’età di u bronzu (4000 à 2000 nanzu à cristu) fù ritrovu in u 1965 da dui agricultori patrimuninchi i fratelli Antone è Carlu Gilormini chì scassàvanu a vigna in…Barbaghju, vicinu vicinu à un locu chjamatu a Fuata in tagliu di un fiumicellu chì li dete u so nome.
A vùmera di u so cunceghju dannighjerà a stàtula-stàntara ma pè furtuna puderà esse risarcita.
Sbulichendu torna u locu, si scuprì altri trè pezzi di calcariu, omu pensa ch’ellu ci era un’infilarata….
nativu.org
6. E terme di Curone in Olmeta di Tuda
Principionu i scavi in u 1971 è a si stinzanu sinu à u 1974 nantu à stu locu chì era à sente li u locu di una villa rumana. Cusì s’hè pussutu scavà trè sale, u caldarium è duie sale chì ghjuvàvanu da alloghju. Sarebbe statu quellu locu un inseme destinatu à accoglie i maestri è l’uperaghji chì sfruttavanu una carriera di màrmaru rusulinu situatu nantu à a cresta chì supraneghja u locu.
U pavimentu era fattu à musàiche bianche è nere, ceràmiche cumplèttanu a scuperta. A datazione sarebbe di u primu sèculu dopu à Cristu chì una pezza in bronzu figura à Nerone (Regnu trà 54 è 68 dopu à Cristu).
7. A Catedrale di Nebbiu (San Fiurenzu)
Pè ghjunghje ci piglierete a strada vechja di Santa Catalina, quella chì permettia à u bassu Medievu di fà cumbasgià u portu di Sancto Florentio è a Catedrale Santa Maria Assunta.
Accinta da u Monte Rivincu, Sant’Anghjulu è e muntagne matticciose di u Pignu è di u Zuccarellu vene scupertu issu giuvellu di l’arte rumànica, serà forse cù a so surella di a Canonica edificata in u 1116 a testimunianza a più distinta di l’arte rumànica pisana di a Corsica, ne truveremu d’altronde qualchì sumiglia da mare in là.
U primu ammentu ci vene da a certosa di Calci mette à palesu travagli trà u 1121 è u 1139.
Di suchju pisanu cun petre calcinose apparichjate da e cave di Sant’Anghjulu nantu à a strada di u Poghju d’Oletta vicinu, fù custruita nantu à u situ di una chjesa paleocristiana è forse l’antica cità rumana di Nebbio. Fù a sede di u Viscuvatu di u Nebbiu chì agruttava e pieve di Nebbiu, Bivincu, Rosulu, San Chirgu, Santu Petru è si sparghjia a so auturità sinu à Nonza è Canari.
8. San Mighele di Muratu
A so architettura, presenta caratteristiche assignalate cum’è a so pulicrumia i so muri di petre zuccate in damiera, cù un’alteranata di calcariu bianchicciu di San Fiurenzu è di serpentina grisgia verde scuru di u Bevincu, u so campanile portacu, u so decoru zuccatu à mudiglioni, ne face un giuvellu di prima trinca, da sapè chì à dui passi di a cappella riposa Acchille Murati (1731-1801) puntellu di a Nazione Corsa.
Esistia una vera parintia architetturale trà San Mighele di Muratu, Santa Maria Assunta di u Nebbiu è ancu puru fora di u Nebbiu in Aregnu per un dettu è Cambia, San Cesariu di Rapale.
9. U Cunventu San Francescu d’Oletta
Ci ampara Luigi Giacomoni ch’ellu era : « un seminariu. Primamente ci vènianu l’ Ignorantini cù quattru anni di studii, amparendu u latinu, u grecu, u francese[…] Secundamente c’eranu i Magiori cù quattru o cinque anni à seguità per esse ammessi à celebrà a messa. »
Ci campàvanu trè preti è diciottu frati in e so vinticinque cellule. C’impàranu e Cronìche di u u XVu sèculu ch’elli celebràvanu l’uffiziu i preti di u cunventu cù duie pistole nantu à l’altare pè muderà a fuca di i fideli…
Vene cresciutu u so valore patrimuniale cù a participazione di i frati franciscani à a lotta contru à i Ghjenuvesi à i tempi di e Rivuluzione corse. Sapemu chi i frati battìanu u circondu da incuragisce i partigiani di Paoli, aprinu tante volte e porte di u cunventu à e reunione di i Naziunali. Si fecenu parechje cunsulte 1745, 1748, 1750 è 1753.
In u 1758 messe Pasquale Paoli à cuntribuzione l’erudizione di i frati, ci crea una stamperia naziunale, a Stamperia della Verità.
Altru passu tràgicu ligatu à u cunventu, a storia di u cunventu, u màrtiriu di i patriotti d’Oletta.
10. A Chjesa Nera, Santu Niculaiu d'Asigliani (A Pieve)
Fù alzata a chjesa negra nantu à un santuariu primaticciu di u VIu sèculu è supraneghja e Pian di l’Arche, a squatra di i custruttori averebbenu dinù travagliatu nantu à a chjesa Sant’Agustinu di Bigornu è forse Santa Maria di Canari.
Fatta à u principiu di u XIIIu sèculu era tempi fà ligata à u paese sparitu d'Asigliani, ne parla Monsignore Giustiniani inde a so monografia nantu à a storia di a Corsica : « inde u Nebbiu ci si trova dinù u paese d'Asigliani, cù una chjesa dediacata à Santu Niculaiu, fatta cù petre belle è cù un’arte assignalata ».
U perchè di u so cugnome li vene di i materiali chì anu ghjuvatu ad alzà la : una serpentina nera lucale
In u 1839 affaccò Prosper Merimée, tandu ispettore di i Munimenti Storichi, accerta ch’ella hè disaffettata dipoi a Revoluzione francese. Ci si cansonu in u 43 i sullati chì liberonu a bocca di Santu Stefanu.
11. A torra di a Nunziata o « Torra al monte » (San Gavinu di Tenda)
Eccu ciò ch’ellu ne dice Antoine Marchini di st’ùltimi :
« Ste famiglie capuralizie, chì a si sò fatta valè participendu à rivolte pupulare in u 1357. Da capi di milizie pupulare sò turnati capipartiti. Entrenu manu à manu inde un sistema feudale è si stàccanu da u populu. E da u putere ghjenuvese. Ancu s’elle l’anu fatta l’auturità genuvese à adistrà li un pocu, fèrmanu sgiò di u paese è anu da furmà una gran parte di i principali. In u Nebbiu, i Campocasso è i Casta sò e famiglie capuralizie».
Agostino Giustiniani in Descrizzione della Corsica :
« …la villa di San Pietro, nominata vulgarmente lo Pogio di Casta. La verità è che ivi non è Casta è uno luoco ruinato in Campo Castinco, vicino ad una chiesa campestra chiamata Santo Salvatore, e se vedono anchora le reliquie e le ruine di la terra di Casta di laquale sono isciuti li caporali castinchii… »
🏰 A Torra al Monte, un édifice singulier du Haut Nebbiu #Corse #histoire https://t.co/54GVkwwuI7 pic.twitter.com/wzmRO9eQqg
— Corse-Matin 📰 (@Corse_Matin) 4 juin 2018
12. A Citatella di San Fiurenzu
Tocca a medità di u XVu sèculu, u castellu di San Fiurenzu era tinutu da l’Uffiziu San Ghjorghju, cù una guarnigione di 25 omi cumandata da un castellanu. Ghjuvava à tempu da portu è da furtezza pè avè a manu nantu à u Nebbiu.
A parolla "presidiu" indetta à iss’èpica quì e cità furtificate longu à a costa ch’ella avia fundatu à u Medievu a Republica ghjenuvese, ci campa una populazione lìgure, dutata di privilegi particulari è prutetta da una guarnigione.
Si leghje cun interessu tantu unu ritagliu di e Memorie di Sebastianu Costa ritrovu da Petru Santu Menozzi induv’ellu ammenta a citatella in u 1736 :
« a cui gli sforzano le vaste ruine della fortezza, una volta famosa, ridotta in oggi da Genova da una sola Torre, cui danno l’ingannevole nome di Forte, per quattro miserabili cannoni, che dentro vi tengono. » (COSTA S., Mémoires, Tome II (1736)
Altra testimunianza di primura, ci vene da l’Archivii di Genova ritrovi da Petru Santu Menozzi è ammentanu u : « Racconto storico della presa fatta da ribelli corsi del torione di San Fiorenzo in maggio 1731 ».
13. A Chjesa San Martinu di Patrimoniu
Data assignalata pè a custruzzione di a chjesa San Martinu, u 6 d’ottobre di u 1771, u piore di a Cunfraterna Santa Croce nota inde i registri di a Cumpagnia à u capitulu di e spese : « “Per la fabrica di San Martino, pagato unito alli procuratori all’architetto lire sessanta tre e soldi quindeci”.
Si sprime a sensibulità barocca cù forme è decori distinti, ci hè da fà casu, in Patrimoniu, à una chjesa alzata alla muderna chì rispechja un estru architetturale chì si sprime in a so intimità nascosta.
« A piazza di a chjesa hè ingirata di muragliette à barrette in teghje. Certe sò scritte o dissegnate à ghjocu di e 9 pedine.
14. Cunventu di Marianda (Ferringule)
Fundatu in u 1606 sottu à u Papatu di Paulu V, u cunventu serà custruitu in parechje tappe, è rifinitu in u 1750 da i frati franciscani, cù i doni di l’abitanti di u lucale ma dinù di l’affollu di e cumune vicine di Barbaghju è di Patrimoniu. Era cumpostu da 7 cappelle laterale (dedicate à San Ghjiseppu, Sant’Antone, a Vèrgine Maria, l’ànime purgante…). Dopu à a sprudundatura di u fruntone di marzu di u 2013 ci si pò sempre sculunnà e bellezze di u decoru baroccu (curnice, stucchi…)
Da sapè chì c’èranu in appicciu casamenti è a dispensa di u cunventu.
15. A Chjesa paruchjale di Santu Petru di Tenda
A chjesa San Ghjuvanni l’Evangelista hè a chjesa paruchjale di Santu Petru di Tenda, cum’è quella di Patrimoniu fù eretta à nantu à una chjesa primitiva diventata troppu chjuca. Daterebbe a chjesa oghjinca di u XVIu seculu. Face parte di e 5 chjese e più maiò di Corsica cù 38 metri di longu à nantu à 17 metri di largu cù un’altura di 23 metri. A festa patrunale ci hè celebrata u 27 di decembre.
Sta chjesa hè detta "alla moderna navata unica è larga affiancata da cappelle laterale" pocu fonde, invece a Casaccia hè detta all’antica cù u so transettu bellu largu.
Vene rialzatu l’inseme baroccu cù a Casaccia di a Santa Croce, oratoriu di a Cunfraterna Santa Croce turnata à nasce di maghju 2015. Ci dice Antoine Marchini ch’ella era a casaccia di stile : « rumanicu trecaticciu, chì si muta à l’èpica muderna in una custruzzione di stile baroccu ».
Sò scritti tramindui à l’inventariu di i munimenti storichi dipoi u 2 d’agostu di u 1990 è sò stati risturati pocu fà.
16. L’Agriate : l’invenzione di un desertu
L’Agriate un’etimulugia chì batte contru à i guidi turìstichi.
Ciò ch’omu chjama oghje un desertu era da secula seculoru u granaghju di u Nebbiu, u storicu Filippini dice ch’elli sò « sapuritissimi » i prudutti di l’Agriate.
Scuprerete battendu sti cuntorni sebbiati tanti lochi di vita, aghje è pagliaghji alzati à celu di fornu, ed orme di un passatu riccu da scopre o turnà à scopre (si veca sopra).
Un ricacciu di Ghjuvanpetru Lucciardi ci dice in « Per ùn guastà l’otre » (1916) scrittu in Eugène FX Gherardi, Les Lucciardi, (Albiana, 2010, p.233) :
« ma fin’à trenta o quarant’anni fà, i zappaghjoli di i cantoni di San Fiurenzu è di Nonza soprattuttu, andavanu tutti l’anni à suminà granu è orzu per issi lochi. Facianu per isse prese, terre, debbiu è machjucastru, è ottenianu divizie guasi miraculose ». Oghje e terre sò inculte.
17. U vignetu di Patrimoniu
« Il y avait déjà des vignes sauvages avant leur arrivée, en Gaule comme en Corse, cette plante étant endémique de l’Europe. On mangeait du raisin sans doute bien avant, par conséquent, même si ce sont des pieds étrangers qui ont été exploités pour la production du vin. Il y eut naturellement hybridations, dans la plaine d'Aleria, comme plus tard dans celle de Mariana, où les vignes gourmandes en eau furent ensuite cultivées. Pline mentionne des variétés de vignes qui résistent au gel. »
Si sà chì à u Medievu, i pisani fatti da amministratori di l’ìsula svilupponu a cultura di a vigna pè fine chì sò anzituttu dedicati à u cultu cristianu, ine fècenu altru è tantu i Ghjenuvesi è messenu in ballu una pulitica vulintarosa à ghjuvore di a vigna.
Hè vechja vechja a leia trà a vigna è u Nebbiu ma e superficie poste à vigna vènenu crisciute à a segonda metà di u XXu seculu. Dui mumenti impurtanti à favore di a cultura di a vigna inde u Nebbiu. Si tratta prima di a Risturazione è po di a crisa di u filusserà di l’anni 1890, chì scumpii a maiò parte di i vigneti. Eccu perchè i vignaghjoli cumincionu à selezziunà i pedi , à migliurà e so pratiche culturale è a primurassi di a cummercializazione. Prima AOC di Corsica in u 1968 tocca à Barbaghju, Oletta, Ferringule, u Poghju d’Oletta, San Fiurenzu è Santu Petru di Tenda.
L’impegnu è u seriu di i vignaghjoli di u circondu hà sbuccatu nantu à l’ottenimentu di u labellu di Grand site di a Conca d’Oru-Patrimoniu è Golfu di San Fiurenzu.
18. A Ferrera di Ferringule
« Di a sfruttera di u ferru di Ferringule è d’Olmeta ùn ne ferma guasi nunda : l’entrate di e galleria, qualchì pezzu di raglia Decauville è qualchi tragula, un trogliu à manu è una pulverera. Funu ste gallerie scavate da i Ghjenuvesi à u XVu seculu, po sfruttate sinu à u XVIIIu seculu. Inde u XIXu sèculu si svilùppanu forme nove di sfruttera. Cuncesse a segonda Republica a minera à l’armatore è cummerciante bastiacciu Ghjuvanbattista Begnini in u 1849. Tandu si cacciava sinu à 400 tunnellate di minerale à l’annu. Pezzi di magnetite di Ferringule funu presentati à a Mostra Universale di Parigi di u 1855, ma a so sfruttera fiascò subitu dopu ».
Per sapene di più nant'à A Ferrera : u blog E nostre girandulate
19. A casa di Maria Gentile
Hè vera chì à Maria u si meriteghja u so strapuntinu ind’è u monte Limpia nustrale. Frà i patriotti marturiati cumparì u so prumessu, segondu Jacques Denis sturianu chì studiò l’impegnu di u regimentu Jurassianu in Corsica, Maria Gentile si chjameria Belgodere è u so prumessu Ghjuvanni Guidoni, secondu Yvia Croce in “La Révolution Corse (1729-1769) si chjameria Maria Gentile Guidoni ed era fidanzata à Don Petru Leccia, in fine per Ghjuvan’Petru Lucciardi autore di una pezza di teatru in trè atti “Maria Jentile”, publicata in 1912, si chjameria Maria Gentile Guidoni nata in Poghju d’Oletta è fidanzata à Bernardu Leccia d’Oletta.
« Comu ! Aghju persu u lumu di l’ochji, di u cori, u punteddu vivu di a casa, è staraghju quicci à mani bioti, à spaddi scunsi di pinseri è di primura… ? »
Puntata cum’è Antigona da una forza di l’ìntimu chì li disse chì « un mort n’a pas besoin d’être tué deux fois », a lege di u tirannu ùn la pobbe accettà Maria è u scolsu da e so liaglie per dà li sepultura degna è cristiana.
« Ci sò di l’evenimenti chì subbitu u racontu i si chjappa è i si porta via, impastendu li è fendu li cambià à le volte di significatu. Quellu chì omu chjamò a « cunghjura d’Oletta » hè firmatu, durante dui seculi è più, da puntu di riferimentu è mumentu assignalatu quant’è l’impiccati di u Niolu o a passata di u Fium’orbu, per via di u travagliu di a literatura è e so ricustruzzione successive. U nostru sguardu, ellu, s’hè alluntanatu da u fattu storicu è s’hè cuncentratu à nant’à u visu di Maria Gentile chì li s’era cuncessu u statutu d’eruina impersunendu valori è virtù di pettu à un’auturità cruda è inghjusta. Da accresce a forza di u so gestu, cù una cria di lirisimu, fù vestuta ancu cù i panni d’Antigona, accurdendu li u postu di mudellu da seguità, d’esempiu. Fatta si guasi mitu, Maria Gentile era diventata figura literaria. Tandu ci pudemu dumandà di chì manera spiccà a storia, accertata da ducumenti, da a fizzione da tante elle sò intrecciate. Cù scutumia appena, ci puderiamu ancu interrugà, o micca, in quantu à l’esistenza « vera » di Maria Gentile. Quand’ellu publicò Antoine de Morati (magistratu, cunsigliere generale è merre di San Fiurenzu), in u 1894, l’atti di u prucessu di l’omi d’Oletta, vulia fà opera seria cancellendu i sbagli chì si tramandavanu da ristabilisce a verità. Per via di quessa dicia ch’ellu avia trascuratu stalvatoghji è legende trasmessi à bocca in u rughjone, insegnendu ci dunque ch’ella s’era sempre viva una tradizione ingiru à issu fattu. A testimunianza di Ghjuvan’Petru Lucciardi à principiu di a so Maria Jentile ne face dinù a prova : « A prima volta ch’aghju intesu parlà di l’attu cusì eroicu di Maria Jentile, hè statu d’a mio mamma, quandu avia appena cinque o sei anni. Fussi perchè cosa dicenu e so mamme hè sempre pigliatu per parolla di Vangelu, o fussi veramente ch’ell’avessi sappiutu truvà l’ispressione chì vanu diritte à u core, u fattu hè, chì issu racontu m’hè restatu [...] impressu ». Avemu sceltu di fà una prisentazione, à usu di spassighjata, pruvendu à seguità u filu di l’evenimentu, à parte si da ducumenti chì ghjuveranu da puntelli è ogni tantu, si lamperà un’ochjata à ciò ch’elli ne anu fattu i scrittori di’ssa cunghjura… »
Per compie la v’invitemu à scopre u Lamentu à Maria Ghjentile di u gruppu I Campagnoli chì fù scrittu da Ghjacumu Fusina.
20. Ponte à Turrenu
Sò tanti i quistiunamenti intornu à u paisolu di u Turrenu, cù a chjesa San Parteu vicina chì sarebbe stata alzata à u Vu sèculu è ghjuverebbe oghje da dispensa, è puderebbe esse l’anticu Turrinum una di e cinque cità corse ammintate da l’anònimu di Ravenna à u VIIu sèculu.
Per ciò chì tocca à u ponte, si truverebbe à a crucivia trà i paesi d’Olmeta di Tuda, Vallecalle è Rutali ben intesa.
Inde a so descrizzione di a Corsica inde u 1531, Monsignore Agostino Giustiniani vescu di Nebbiu da u 1514 à u 1536 ammenta un ponte fattu di petre pè incavalcà à Bivincu da fà cullegà i paisoli di Rutali è di u Turrenu.
Di una lungura di 46 metri cù trè archi, ùn si cunnosce propiu a data di a so erezzione ma l’ipotèsi sò parechje, a prima amminteghja à Giovanni della Grossa chì inde e so cròniche face riferenza à ponti eretti inde u rughjone, d’altri fàcenu ricullà a so erezzione à i tempi di i Rumani.
Da leghje nant'à u situ Voce di Rutali