10 tesori burghisgiani

29/10/2018
L'attellu "Patrimoniu, cultura è tradizioni" di Praticalingua

Eccu vi una crònaca nova pruposta da i stazianti di l’attellu immersivu « Storia, Patrimoniu, Cultura è Tradizioni » di Praticalingua, da ritruvà una volta à mese nantu à A Piazzetta. Vi prupònenu elli di fà vi scopre o turnà à scopre unepoche di ricchezze nustrale è da avviata anu sceltu di purtà vi pè isse sponde burghisgiane.


In prìmisi

Ch’ella sia detta, ùn si vole cumpiitu quellu àrticulu è vene stazzunatu da l’ùnica sugettività di i so autori, stradati forse forse da a savviezza paisana chì ci rammenta chì : « Ci sò in Corsica trè giuvelli, Borgu, Antisanti è i Prunelli ».

Aiò à facci una spassighjata pè isse strette burghisgiane ?) !

U Borgu

Inalpellatu à 300 metri d’altura, supraneghja u paese di u Borgu a piaghja di A Marana è dà ochju versu u mare Tirrenu è l’arcipèlagu tuscanu ch’omu pò sculunnà à tempu porgu chì ghjè un vede !

Si trova quellu paese di u Borgu inde a parte nordulevantina di a Corsica, à una quindecina di chilòmetri di Bastia, cunnosce a cumuna dipoi tren’anni una crèscita demugràffica sfrenata chì ne face a seconda cità cismuntinca cù più di 8800 abitanti !

Hè supranatu quellu paese da a cùccula matticciosa di Stella è a si stinza sinu à a piaghja di A Marana in tagliu di u mare Tirrenu, a maiò parte di u so territoriu si trova in piaghja sulchighjata da fiumicelli Rasignani, Petre Turchine è Mormorana è cù una parte di u Chjurlinu.

À chì li piace à appichjà, sò tanti i lochi muntagnoli à scopre, partendu da u fiumicellu di u Figaretu si pò attippà versu Punta Orniccia (666 m), Cima di u Fornu (747 m), Petra Ellerata (888 m), Serrale (1 053 m), Cime di i Taffoni (1 177 m) ist’ùltima chì supraneghja a cumuna è dà ochju versu u Rutalacciu è u Vignalese.

A Piaghja di A Marana

Cunnosce a piaghja di A Marana un sviluppu primaticciu è sò tanti i siti antichi à testimunià di u so passatu riccu assai, frà tante ricchezze omu penserà subitu à u situ di Mariana, fundatu da i Rumani è u cònsule è generale rumanu Caius Marius versu 100-90 nanzu à Cristu, fattu da sìmbulu di l’arrughjunera rumana in Corsica.

Si veca d’altronde : O Mithra, parlami corsu

Lochi mansi è sebbiati, fù a piaghja sfruttata da sècula seculoru da a manu di l’omu sinu à d’oghje.

Fonte : Per isse Pieve di u Cismonte : Golu, CRDP di Corsica : Antoine Marchini è Ghjuvan Battistu Paoli

Si pò pensà chì l’assalti barbareschi anu da impone à a populazione di ammuntagnà è furtificà un borgu attu à resiste ad ogni attaccu, malgradu quessa fù abbutinatu parechje volte u paese, cum’è in u 1560 induve i barbareschi cumandati da Mammi Corsu si purtonu una trentina di paisani da schjavi.

1. U paisolu di Serra

Hè ammintatu nù e crònache u paese di Serra à parte da u 1520, appartene cù Lucciana, Vignale, Borgu è Sant’Appianu à a Pieve di Mariana. Ne ritruvemu e vistighe nantu à u pianu terrieru di u 1795, è c’impara u cadastru napuleunianu ch’ellu hè tralasciatu nù a seconda metà di u XIXu sèculu.

Giuliani Audrey ; Gaffory Véronique : “Ancien village de Serra,” Médiathèque Culturelle de la Corse et des Corses

Fonte : Giuliani Audrey ; Gaffory Véronique, “ancien village de Serra,” Médiathèque Culturelle de la Corse et des Corses, cunsultatu u 29 ottobre 2018, http://m3c.univ-corse.fr/omeka/items/show/1092768

2. A vechja chjesa piuvana di San Damianu

A cappella San Damianu di Chjurlinu vene mintuvata pè a prima volta inde un ducumentu di u 1189. Però, puderebbe u santuariu presente ricullà à l’èpica paleocristiana. Secondu à Geneviève Moracchini-Mazel, era fatta sta chjesa da piuvania di u Chjurlinu, è un attu di u 1260 rammenta chì u prete porta u nome di piuvanu. Figura a cappella nantu à u pianu terrieru di u 1795 è s’impara ch’ella hè à tralasciu. À u XIXu sèculu, un picculu oratoriu vene appicciatu è l’ùltimu messa ci vense celebrata in u 1936.

(Per andà più indà, si veca : Cahier Corsica n°91 Abbayes primitives et monuments du haut Moyen-Age en Corse, La chapelle San Damiano de Chiurlino à Borgo, Fagec, 1981, p.63-76).

Fonte : Giuliani Audrey ; Gaffory Véronique, “ancienne église piévane Saint-Damien dite San-Damiano, actuellement maison,” Médiathèque Culturelle de la Corse et des Corses, cunsultatu u 29 ottobre 2018, http://m3c.univ-corse.fr/omeka/items/show/1092771.

3. A vechja chjesa paruchjale di Sant’Appianu

Hè stata murata quella chjesa Sant’Appianu cù un apparechju regulare in petre maticciose puderebbe ricullà à u 9u o 10u sèculu. Era impurtante assai in a vita di u paese chì ci vènianu i paisani à presentà l’animaIi chì secondu à a so aggiugrafia era Sant’Appianu prima di esse vescu è màrtire, ferrale di prufessione.

Seconde a vuciata paisana averebbe stazzunatu ellu una chjave chì apposta nantu à a fronte di l’aimali avia u putere di curà ogni male, si dice d’altronde chì un ghjornu, casinchesi si sò arrubati a chjave è chì fù persu pè u sempre u so putere curativu.

Ci pudimu accorge fàciule ch’ella hè cullucata a chjesa à mezu à u campu santu, dopu esse stata chjesa paruchjale, agruttò a Cunfraterna Santa Croce. A chjesa hè oghje ghjornu à u tralasciu.
Sò classificate e duie ciccone da munimenti storichi dipoi l’arrestatu di u 1969, a prima daterebbe di u XVu sèculu è a seconda di u 1728.

Ci vene da i tempi passatoni stu dettu : « Hè quant'è move cù e stanghe di Sant'Appianu », forse forse una riferenza à u pesu di a stàtula purtata in prucessione ?

Fonte : Giuliani Audrey ; Gaffory Véronique, “ancienne église paroissiale Saint-Appien dite Sant'Appianu, cimetière,” Médiathèque Culturelle de la Corse et des Corses, cunsultatu u 29 ottobre 2018, http://m3c.univ-corse.fr/omeka/items/show/1092770..

4. U castrum di Stella

À leghje à Daniel Istria in : Pouvoirs et fortifications dans le nord de la Corse : du XIe siècle au XIVe siècle, Éditions Alain Piazzola, Ajaccio 2005, hè digià à u XIIIu sèculu u territoriu di Marana in manu à duie rame signurile : l’Aschesi di Furiani chì règnanu nantu à a piaghja di A Marana è i Bagnania chì « in u 1247 anu u pusessu di a regione chì cumprende a valle bassa di u Golu, u mare, a cala di Lavasina è a catena muntagnola di Stella ».

A sterpa di i Bagnania hà a so fonte inde l’abitatu di Bagnaia, nantu à una tozza chì strapiomba a cità di Mariana è a so catedrale : u dettu Borgu Bagnaia, un centru residenziale cù u so palatium, parechje torre è case, era stu palatium dipendente di u castrum di Stella, alzatu à 1054 metri d’altitutine, nantu à u cadastru napuleunianu fattu in u 1845, hè chjamatu l’edifiziu Torra di Stella.

5. Chjesa paruchjale di A Nunziata

Hè stata alzata quella chjesa à u XVIIu sèculu, hè statu l’edifiziu classificatu da Munimentu Stòricu in u 1988 è rifattu à novu in u 2008. S’hè ritrova inde i resgistri paruchjali l’ammentu di un battèsimu celebratu l’8 di maghju di u 1603. Muratu in petra di matticciu, à u meziornu di l’edifiziu vene cullucatu un campanile massicciu è distintu. A facciata principale di suchju baroccu, fatta si à trè livelli, hè ritimata l’alzata da pilastri parechji . Sò dinù da assignalà vistighe rumàniche, mudiglioni sculpiti cù facce umane. Hè adurnata a chjesa cù un decoru pintu di suchju neo classicu.

Da sapè chì a chjesa paruchjale s’hà ripigliatu u vocàbile di a chjesa vechja di Sant’Appianu fendu li purtà a doppia tutelatura di a Nunziata è di Sant’Appianu.

A chjesa cuntene trè opere chì sò classificate da munimenti storichi :
Trè lampioni di prucessione di a Cunfraterna Santa Croce in ferru polìcromu è un mòbulu di sacristia di u XVIIIu sèculu chì venerebbe da u cunventu franciscanu di Lucciana.

6. Nepitaccia

À quattru chilometri da Mariana, sottu à u Borgu nantu à una costa chì supraneghja a piaghja, ci hè un locu chjamatu Nepitaccia una grotta dedicata à Santa Divota. Tempi fà, ci andàvanu i paesani in prucessione u 27 di ghjennaghju. Ci fecianu e donne i paternostri di Santa Divota, chì ghjèranu piccule cullane in perle di vetru, secondu à i burghisgiani ricullerebbe a tradizione à i primi cristiani quand’elli si piattàvanu da celebrà u so cultu.

Devota (Dei vota), vèrgine marturiata à u IIu sèculu s’averebbe campatu à i Querci di Lucciana. Figliola di un ufficiale rumana, serà stata allevata da a so nutrice inde a religione cristiana, si rendia in preghera à a grotta di a Nepitaccia pè fà e so devuzione. Però, cum’è tanti santi à i tempi di u Diuclezianu venerà ella marturiata da u prefettu rumanu Barbarus. Vènsenu fideli à spiccà a so salma è a mèssenu nantu à una barcella chì ghjunse in Petranera eppo in Mònacu, induv’ella hè sempre venerata.

Fù fatta da patrona principale di a Corsica in u 1820 !

7. A Dionomachia di Salvatore Viale

Sò unepochi i detti è i pruverbii à ammintà qualchì bischizza trà Luccianinchi è Burghisgiani : « Ùn dì mai in Lucciana chè t'ai parenti in Borgu » ; « Lucciana in lu so bugnu a Borgu torce lu rugnu » ; u clàssicu « Burghisgiani, arruba campana » è u distintu « Luccianinchi, caga lustinchi ».

Serà forse sta nemicizia paisana chì hà datu l’idea à Viale di piantà ci u so decoru. Magistratu, cunsiglieru à a corte d’appellu di Bastia, scrittore di lingua taliana ; per via di u so talentu, hè u testimoniu principale di a rumpitura culturale di a Corsica à u principiu di u sèculu XIX, chì ben chì diventata puliticamente francese, fermava di cultura taliana. Natu in Bastia u 6 di settembre di u 1787, Salvatore Viale hè l’autore d’un òpera abbundante dedicata sana sana à a Corsica : da u so « poemetto eroi-còmico » è sàtara suciale, a « Dionomachìa » (1817), a so òpera a più famosa, induv’ellu publicheghja u primu scrittu in lingua corsa « U Serinatu di Scappinu » in « lingua vernacolare » messu in bocca à un pastore, sin’à i so assaghji di natura digià suciològica « Studi critici di costumi corsi » (1860), forse à più impurtante di e realisazione di soiu.
U decoru ?

Tagliendu la à l’accorta, si tratta di una guerra sumerina (Dionomachia) pè riguarà u baschicciu di quellu sumere defuntu, è a si càccianu l’abitanti d’ogni paese longu à u puema cù miràculi di vicende è a guerra fù dannosu pè e duie cumunità chì ci funu parechji morti è feriti.

Fonte : Bonerandi, E et al., “E guerre sumerine - A Dionomachia,” Médiathèque Culturelle de la Corse et des Corses, cunsultatu u 29 ottobre 2018, http://m3c.univ-corse.fr/omeka/items/show/1100586.

8. A Prima battaglia di u Borgu

A prima battaglia dinù chjamata : « i vèsperi corsi » in riferenza à i « vesperi siciliani » di u 1282, induv’elli funu sfracellati più di 8000 sullati francesi trà Palermu è Corleone.

Dui anni dopu à a partenza di u Rè Tiadoru, sò chjamati da Ghjènuva i francesi chì sbarconu in Corsica di ferraghju 1738, èranu tandu stradati da Boissieux.

Luccianinchi è Burghisgiani si vulianu sottumette, è dumandonu affollu à i francesi pè francà si la da l’ira da i Naziunali, u 7 di decembre sò quattrucentu i sullati francesi à vulè occupà u Borgu è u cunventu di Lucciana è riceve l’arme dii Corsi. U 12 di decembre à sera, vèdenu i francesi fochi accesi pè nantu à e creste è sèntenu sunà u cornu da ogni valle, i francesi chèrsenu aiutu à u presidiu bastiacciu.

U 13, à un’ ora dopu meziornu, parte Boissieux da Bastia cù 1400 suldati è artiglieria mastina.
U 14 decembre 1738, à u fà di u ghjornu i corsi danu l’attaccu à i francesi in u Borgu, à 11 ore di sera i francesi, spaventati si fècenu entre in Bastia.
Quantu morti francesi, ùn si sà, sò stati belli pochi, si ne parla di una cinquantina, ma, a vergogna, ella, hè tamanta !

9. A Battaglia di u Borgu di u 1768

« Eccu a Borgu la Vittoria, rinfrèscati la memoria. Quì si cuprinu di gloria li Miliziani Cirnesi, li Corsi contru i Francesi. » - Trinighellu, Dumenicu Carlotti.

V’invitemu à scopre un articulu scrittu qualchì annu fà da A Piazzetta.

Puru s’ellu ùn si trova nantu à a cumuna di u Borgu ma in Lucciana, ci pare di primura di fà vi cunnosce a storia di u Cunventu San Francescu di Lucciana chì a so storia vene ligata à a seconda vittoria di u Borgu.

Sarebbe statu alzatu quellu cunventu à u XVIu sèculu, ma entrerà pè l’eternu inde a storia nustrale di ottobre di u 1768. U fattu si stà chì durante l’assaltu di u paese di u Borgu, ricèvinu i sullati di l’armata francese sparate tante venute da i frati franciscani, serà d’altronde feritu à una spalla u conte di Marbeuf chì astiosu ch’ellu era ci vultò dopu à a scunfitta di Ponte Novu da mette ci focu !

10. U stagnu di Chjurlinu

Borgu cum’è Biguglia, Lucciana è Furiani agrotta nantu à a so cumuna a riserva naturale di u stagnu di Chjurlinu, hè d’altronde u stagnu u più grande di Corsica. Sta riserva di 1790 èttari trà mare è muntagna spiccatu da u mare da una banda bianca cuntene a più grande zona ùmida di Corsica, l’acque ci sò puzzaline vale à dì chì vènenu mischjate acque dolce è salite.

Hè ricunnisciuta à u livellu mundiale pè u so interessu eculògicu maiò è a so ricchezza biològica tamanta, a grande diversità di i so ambienti, una fauna è una flora strasurdinaria incù più di 120 razze d’acelli, cuppulate, pesci è anguille.

L’ acellame hè da mintuvà cù parechje spezie nidicaghjole, migratrice o invernante, si vèdenu d’inguernu millaie di folghe, di turcotti ciuffuti è di turcotti capirossi.

« In tagliu di u stagnu, campanu in a vegetazione è i prati ùmidi unepoche belle spezie, à l’usu aironi, butori, falchi di foce, anatre capirosse. È puru l’interessu ùn hè solu pè l’urnitulugia, ci càmpanu dinù a cistutine d’Auropa, una cuppulata d’acqua dolce, è pesci tanti chì sò piscati da l’omi dipoi sèculi è seculi.

Fonte : Un situ un munimentu : u stagnu di Chjurlinu (Jean Alesandri ; Marie Cervoni ; Gérard Giorgetti ; Ghjuvan Battistu Paoli ; et al.), CDDP di Corsica, 2011.