Pasquale Marchetti ci lascia orfani è eredi

19/05/2018

Pasquale Marchetti avia 93 anni. Universitariu, intellettuale, linguistu, era unu di i nostri "Founding Fathers".


Ci fubbenu duie opere u listessu annu, 1971 : Main basse sur une île è Intricciate è cambiarine. A prima era u manifestu di u Fronte Regiunalistu Corsu induve, senza palisalla, Pasquale scrisse u capitulu "Le grand dérangement culturel".

Eranu digià unepochi d'anni, cinque o sei, ch'ella era principiata a mossa regiunalista cun l'ARC è u FRC. I dui partiti facianu u prucessu di a culunnizazione di a Corsica dapoi Pontenovu è a pèrdita di l'indipendenza. U capitulu spiegava à chì vulia capisce i danni di l'alienazione culturale. Un passu di più era francatu in a presa di cuscenza.

U segondu libru, scrittu cun Dumenicantone Geronimi era un'altra opera fundia, di natura linguistica sta volta. I dui autori, unu agregatu è l'altru licenziatu di talianu, cù una cunniscenza senza paru di e finezze di a lingua corsa, s'eranu dati di manu per truvà a cuerenza urtugràfica chì mancava sempre à a nostra lingua. U titulu ammintava i soni [chj/ ghj] chì ùn avianu ancu trovu a so forma definitiva, (scritti "j" o "ghi" ecc...) è e cunsunali chì cambianu prununzia : a casa ùn hè micca listessa chè à casa è u ghjornu ùn si dice micca cum'è trè ghjorni.

Fatta fine chì i dui tercani avianu fissatu e regule urtugràfiche adoprate dapoi tandu.

À tempu à a so opera scritta, bundantissima, ci fubbe l'azzione militante, quella di Scola Nustrale, in Parigi. Custì principionu i primi corsi di lingua corsa cun Rinatu Coti, Martinu Frasali, Dumenicantone Geronimi è Pasquale ellu stessu, per dumandà chì u corsu fussi ricunnisciutu cum'è lingua è insignatu.

Pasquale Marchetti s'attaccò dopu à a versione corsa di u mètudu Assimil, U corsu senza straziu, esciutu in u 1974. Ci dete un travaglione pedagogicu, leterariu è ancu etnulògicu, chì u tema di i testi d'amparera facia fà u giru di a Corsica.

Scrivì pè i zitelli Santu di Corsica, esciutu in lu 76 à tempu à a traduzzione di quattru libretti di sturiucce cunnisciute cum'è A sciocca è i zighini o I trè purchetti.


Poi u militante di a lingua si fece stòricu impignatu per scrive Une mémoire pour la Corse. I tituli di i trè capituli danu un'edea di u libru : Naissance d'une nation, L'Histoire interdite, Le problème corse.

Senza cuntà e duie racolte di cronache Impinnatelle in u 1985 è Le corse dans tous les sens in u 2003, o u libru di carte pustali In Corsica tandu, cun Rigolu Grimaldi
E so altre duie opere maiò fubbenu La Corsophonie, un idiome à la mer è u dizziunariu corsu francese L'usu corsu.


Quellu chì era statu un puntellu di E Ghjurnate pè a riapertura di l'Università di Corti ùn ci fù micca numinatu cum'è prufessore di lingua corsa. A giovana Università di Corsica ùn s'hè micca fatta onore tandu è ci hà privatu di a presenza d'una persunalità chì averia purtatu à i studianti a voce cumpetente ch'elli aspettavanu.

Bibliugraffia
Main basse sur une île, 1971
Intricciate è cambiarine, 1971
Assimil, U corsu senza straziu, 1974
Santu di Corsica, 1976
Une mémoire pour la Corse, 1980
In Corsica tandu, 1984
Impinnatelle, 1985
La corsophonie, un idiome à la mer, 1989
L'usu corsu, 2001
Le corse dans tous les sens, 2003
San Nicolao, 2011